Ce credem

Punctele fundamentale de doctrină ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

the-bibleAdventiștii de ziua a șaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez și susțin un număr de principii fundamentale de doctrină ca fiind învățătura Sfintelor Scripturi. Așa cum sunt prezentate aici, aceste convingeri constituie modul în care Biserica înțelege și exprimă învățătura Sfintelor Scripturi. Revizuirea acestor declarații poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferinței Generale, atunci când Biserica este condusă de Duhul Sfânt spre o înțelegere mai profundă a adevărului Bibliei sau când găsește un limbaj mai adecvat prin care să exprime învățăturile Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

(Textul este preluat din Manualul Bisericii, ediția publicată în 2015, după Sesiunea Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, iulie 2015, San Antonio, SUA. Descarcă aici varianta în engleză, format PDF.)

1. Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspirație divină. Autorii inspirați au vorbit și au scris așa cum au fost mânați de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a încredințat omului cunoștințele necesare în vederea mântuirii. Sfânta Scriptură constituie descoperirea supremă, plină de autoritate și infailibilă a voii Sale. Ea este normă pentru caracter, criteriul de verificare a experienței, descoperirea supremă a doctrinelor și relatarea demnă de încredere a intervențiilor lui Dumnezeu în istorie.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Psalmii 119:105; Proverbele 30:5-6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16-17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20-21

2. Trinitatea

Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane ce coexistă din veșnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate și pretutindeni prezent. El este infinit și mai presus de înțelegerea umană, dar totuși cunoscut prin faptul că li S-a descoperit oamenilor. Dumnezeu, care este dragoste, este pentru totdeauna vrednic de închinare, de adorare și de slujire din partea întregii creații.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:26; Deuteronomul 6:4; Isaia 6:8; Matei 28:19; Ioan 3:16; 2 Corinteni 1:21-22; 13:14; Efeseni 4:4-6; 1 Petru 1:2

3. Dumnezeu Tatăl

Dumnezeu Tatăl cel veșnic este Creatorul, Izvorul, Susținătorul și Suveranul întregii lumi create. El este drept și sfânt, milos și îndurător, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie neclintite. Calitățile și capacitățile manifestate în Fiul și Duhul Sfânt sunt, de asemenea, manifestări ale Tatălui.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:1; Deuteronomul 4:35; Psalmii 110:1; Ioan 3:16; 14:9; 1 Corinteni 15:28; 1 Timotei 1:17; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 4:11

4. Dumnezeu Fiul

Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu, este adusă la îndeplinire mântuirea omenirii și este judecată lumea. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. A trăit și a fost ispitit ca o ființă umană, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit, neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale a manifestat puterea lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel Făgăduit de Dumnezeu. De bunăvoie, a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru, a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va veni din nou în slavă pentru a aduce eliberarea finală a poporului Său și restaurarea tuturor lucrurilor.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Isaia 53:4-6; Daniel 9:25-27; Luca 1:35; Ioan 1:1-3,14; 5:22; 10:30; 14:1-3,9,13; Romani 6:23; 1 Corinteni 15:3-4; 2 Corinteni 3:18; 5:17-19; Filipeni 2:5-11; Coloseni 1:15-19; Evrei 2:9-18; 8:1-2

5. Dumnezeu Duhul Sfânt

Dumnezeu Duhul cel veșnic a luat parte împreună cu Tatăl și cu Fiul la creație, la întrupare și la răscumpărare. El este o persoană tot așa cum sunt Tatăl și Fiul. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El îi atrage și îi convinge pe oameni, iar pe cei care răspund, îi înnoiește și îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna alături de copiii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii și o împuternicește să dea mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:1-2; 2 Samuel 23:2; Psalmii 51:11; Isaia 61:1; Luca 1:35; 4:18; Ioan 14:16-18,26; 15:26; 16:7-13; Faptele apostolilor 1:8; 5:3; 10:38; Romani 5:5; 1 Corinteni 12:7-11; 2 Corinteni 3:18; 2 Petru 1:21

6. Creația

Dumnezeu a descoperit în Scriptură raportul autentic și istoric al lucrării Sale creatoare. El a creat universul, iar într-o recentă creație pe parcursul a șase zile, Domnul „a făcut cerurile și pământul și tot ce este în ele” și S-a odihnit în ziua a șaptea. Astfel a instituit Sabatul ca un memorial perpetuu al lucrării pe care a făcut-o și a încheiat-o în perioada a șase zile literale care împreună cu Sabatul au constituit aceeași unitate de timp pe care o numim și astăzi săptămână. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ca o încoronare a lucrării de creație, li s-a dat stăpânire peste întreaga lume și au primit răspunderea să se îngrijească de ea. Când lumea a fost făcută, aceasta a fost „foarte bună”, proclamând slava lui Dumnezeu.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:2; 5; 11; Exodul 20:8-11; Psalmii 19:1-6; 33:6,9; 104; Isaia 45:12,18; Faptele apostolilor 17:24; Coloseni 1:16; Evrei 1:2; 11:3; Apocalipsa 10:6; 14:7

7. Natura omului

Bărbatul și femeia au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu, având personalitate, puterea și libertatea de a gândi și de a acționa. Deși au fost creați ca ființe libere, fiecare om este o unitate indivizibilă formată din corp, minte și spirit, depinzând de Dumnezeu pentru viață, suflare și toate celelalte. Când primii noștri părinți nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei și-au renegat dependența lor de El și au părăsit poziția lor înaltă. Chipul lui Dumnezeu în ei s-a deteriorat și au devenit supuși morții. Urmașii lor le împărtășesc această natură căzută și consecințele ei. Se nasc având slăbiciuni și tendințe spre rău. Dar Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine în Hristos și, prin Duhul Său, reface în muritorii pocăiți chipul Făcătorului lor. Creați pentru slava lui Dumnezeu, ei sunt chemați să-L iubească pe El, să se iubească unii pe alții și să aibă grijă de mediul în care trăiesc.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:26-28; 2:7,15; 3; Psalmii 8:4-8; 51:5,10: 58:3; Ieremia 17:9; Faptele apostolilor 17:24-28; Romani 5:12-17; 2 Corinteni 5:19,20; Efeseni 2:3; 1 Tesaloniceni 5:23; 1 Ioan 3:4; 4:7-8,11,20

8. Marea luptă

Întreaga omenire continuă să fie implicată în marea luptă dintre Hristos și Satana cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa și suveranitatea Sa asupra universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o ființă creată și înzestrată cu libertate de alegere a devenit, prin înălțare de sine, Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu, și a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. Acesta a introdus în lume spiritul de răzvrătire atunci când i-a dus în păcat pe Adam și pe Eva. Acest păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în oameni, dezordine în lumea creată și, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului, așa cum este relatat în raportul istoric din Geneza 1–11. Privită de întregul univers, această lume a devenit arena conflictului universal, la finalul căruia Dumnezeul iubirii va fi achitat. Pentru a-l ajuta pe poporul Său în această luptă, Domnul Hristos îi trimite pe Duhul Sfânt și pe îngerii Săi credincioși să-l călăuzească, să-l ocrotească și să-l susțină pe calea mântuirii.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 3; 6–8; Iov 1:6-12; Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:12-18; Romani 1:19-32; 3:4; 5:12-21; 8:19-22; 1 Corinteni 4:9; Evrei 1:14; 1 Petru 5:8; 2 Petru 3:6; Apocalipsa 12:4-9

9. Viața, moartea și învierea Domnului Hristos

În viața Domnului Hristos de ascultare desăvârșită de voința lui Dumnezeu, în suferințele Sale, în moartea și învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispășire pentru păcatul omenirii, astfel încât aceia care, prin credință, primesc această ispășire să poată avea viața veșnică și întregul univers creat să poată înțelege mai bine sfânta și infinita iubire a Creatorului. Această ispășire desăvârșită justifică dreptatea legii lui Dumnezeu și bunătatea caracterului Său, întrucât ea deopotrivă condamnă păcatul nostru și oferă soluție pentru iertarea noastră. Moartea lui Hristos este înlocuitoare și ispășitoare, aducând împăcare și transformare. Învierea în trup a lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forțelor răului, iar celor care acceptă ispășirea le asigură biruința finală asupra păcatului și a morții. Învierea proclamă domnia lui Isus Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din ceruri și de pe pământ se va pleca.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 3:15; Psalmii 22:1; Isaia 53; Ioan 3:16; 14:30; Romani 1:4; 3:25; 4:25; 8:3-4; 1 Corinteni 15:3-4,20-22; 2 Corinteni 5:14-15,19-21; Filipeni 2:6-11; Coloseni 2:15; 1 Petru 2:21-22; 1 Ioan 2:2; 4:10

10. Experiența mântuirii

În infinita Sa iubire și milă, Dumnezeu L-a făcut pe Hristos, pe Cel care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca, în El, noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu. Conduși de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, ne recunoaștem păcătoșenia, ne pocăim de nelegiuirea noastră și ne manifestăm credința în Isus ca Domn și Hristos, ca Înlocuitor și Exemplu. Această credință mântuitoare vine prin puterea divină a Cuvântului și este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptățiți, înfiați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu și eliberați de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuți din nou și sfințiți; Duhul ne reînnoiește mintea, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inima noastră și ne dă puterea de a trăi o viață sfântă. Rămânând în El, devenim părtași naturii divine și avem garanția mântuirii, acum și în ziua judecății.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 3:15; Isaia 45:22; 53; Ieremia 31:31-34; Ezechiel 33:11; 36:25-27; Habacuc 2:4; Marcu 9:23-24; Ioan 3:3-8, 16; 16:8; Romani 3:21-26; 5:6-10; 8:1-4,14-17; 10:17; 12:2; 2 Corinteni 5:17-21; Galateni 1:4; 3:13-14,26; 4:4-7; Efeseni 2:4-10; Coloseni 1:13-14; Tit 3:3-7; Evrei 8:7-12; 1 Petru 1:23; 2:21-22; 2 Petru 1:3-4; Apocalipsa 13:8

11. Creșterea în Hristos

Prin moartea Sa pe cruce, Isus a obținut victoria asupra forțelor răului. El, care în timpul lucrării Sale pe pământ a ținut sub control spiritele demonice, le-a înfrânt puterea și a asigurat condamnarea lor finală. Biruința lui Isus ne oferă și nouă biruința asupra forțelor răului, care încearcă încă să ne controleze, atunci când umblăm cu El în pace, bucurie și încredere în dragostea Sa. Acum Duhul Sfânt locuiește în noi și ne dă putere. Fiind consacrați neîncetat lui Isus, Mântuitorul și Domnul nostru, suntem eliberați de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai trăim în întuneric, în frica de puterile răului, în ignoranța și în lipsa de sens a vieții de dinainte. În această nouă eliberare primită de la Isus, suntem chemați să ne asemănăm tot mai mult cu El în caracter, comunicând cu El zilnic prin rugăciune, hrănindu-ne din Cuvântul Său, meditând la El și la providența Sa, aducându-I laude prin cântări, adunându-ne pentru închinare și implicându-ne în misiunea bisericii. Suntem de asemenea chemați să urmăm exemplul lui Hristos prin slujirea cu iubire a nevoilor fizice, mintale, emoționale și spirituale ale oamenilor. Atunci când ne dăm pe noi înșine în slujirea plină de dragoste pentru cei de lângă noi și când dăm mărturie despre mântuirea Sa, prezența constantă a lui Dumnezeu alături de noi, prin intermediul Duhului Sfânt, transformă fiecare moment și fiecare responsabilitate într-o experiență spirituală.

Textele biblice pe care ne bazăm:

1 Cronici 29:11; Psalmii 1:1-2; 23:4; 77:11-12; Matei 20:25-28; 25:31-46; Luca 10:17-20; Ioan 20:21; Romani 8:38-39; 2 Corinteni 3:17-18; Galateni 5:22-25; Efeseni 5:19-20; 6:12-18; Filipeni 3:7-14; Coloseni 1:13-14; 2:6,14-15; 1 Tesaloniceni 5:16-18,23; Evrei 10:25; Iacov 1:27; 2 Petru 2:9; 3:18; 1 Ioan 4:4

12. Biserica

Biserica este comunitatea de credincioși care Îl recunosc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Ca urmași ai poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume; ne unim pentru închinare, pentru părtășie, pentru învățarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea oamenilor și pentru proclamarea mondială a Evangheliei. Autoritatea Bisericii provine de la Hristos, care este Cuvântul întrupat descoperit de Scripturi. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii bisericii trăiesc în baza noului legământ. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credință, al cărei Cap este Hristos Însuși. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca să o poată sfinți și curăța. La revenirea Sa în triumf, El Își va prezenta o biserică glorioasă, pe cei credincioși din toate timpurile, răscumpărați cu sângele Său, fără pată și fără zbârcitură, ci sfinți și fără prihană.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 12:1-3; Exodul 19:3-7; Matei 16:13-20; 18:18; 28:19-20; Faptele apostolilor 2:38-42; 7:38; 1 Corinteni 1:2; Efeseni 1:22-23; 2:19-22; 3:8-11; 5:23-27; Coloseni 1:17-18; 1 Petru 2:9

13. Rămășița și misiunea ei

Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în Hristos. Totuși, în zilele sfârșitului – într-o perioadă de apostazie foarte răspândită – o rămășiță a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamă mântuirea prin Hristos și vestește apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14. Ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect o lucrare de pocăință și reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să participe personal la această acțiune mondială de mărturisire.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Daniel 7:9-14; Isaia 1:9; 11:11; Ieremia 23:3; Mica 2:12; 2 Corinteni 5:10; 1 Petru 1:16-19; 4:17; 2 Petru 3:10-14; Iuda 3,14; Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4

14. Unitatea în trupul lui Hristos

Biserica este un singur trup cu mulți membri, chemați din orice popor, neam, seminție și limbă. În Hristos, noi suntem o nouă creație; deosebirile de rasă, cultură, educație și naționalitate, precum și diferențele dintre cei de sus și cei de jos, dintre bogați și săraci, dintre bărbați și femei nu trebuie să genereze dezbinări între noi. Suntem cu toții egali în Hristos, care, prin același Spirit, ne-a legat într-o singură părtășie cu El și unii cu alții. Noi trebuie să slujim și să fim slujiți fără părtinire și fără rezerve. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtășim aceeași credință și aceeași speranță și le oferim tuturor oamenilor o mărturie unitară. Această unitate își are izvorul în unitatea unui Dumnezeu triunic, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Psalmii 133:1; Matei 28:19-20; Ioan 17:20-23; Faptele apostolilor 17:26-27; Romani 12:4-5; 1 Corinteni 12:12-14; 2 Corinteni 5:16-17; Galateni 3:27-29; Efeseni 2:13-16; 4:3-6,11-16; Coloseni 3:10-15

15. Botezul

Prin botez, noi ne mărturisim credința în moartea și învierea lui Isus Hristos și dăm mărturie despre moartea noastră față de păcat și hotărârea de a umbla în înnoirea vieții. Astfel, Îl recunoaștem pe Hristos ca Domn și Mântuitor, devenim parte din poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al faptului că am primit Duhul Sfânt. Botezul are loc prin scufundarea în apă și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și de dovada pocăinței de păcat. Este precedat de instruire conform Sfintelor Scripturi și de acceptarea învățăturilor lor.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Matei 28:19-20; Faptele apostolilor 2:38; 16:30-33; 22:16; Romani 6:1-6; Galateni 3:27; Coloseni 2:12-13

16. Cina Domnului

Cina Domnului este împărtășirea cu simbolurile trupului și sângelui lui Isus, ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență a împărtășirii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări. Prin participarea noastră, vestim cu bucurie moartea Domnului până când va reveni. Pregătirea pentru Sfânta Cină presupune cercetare de sine, pocăință și mărturisire. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor ca un simbol al unei purificări reînnoite, o expresie a dispoziției de a ne sluji unul altuia în umilință, asemenea lui Hristos, și de a ne uni inimile în dragoste. Serviciul Sfintei Cine este deschis tuturor credincioșilor creștini.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Matei 26:17-30; Ioan 6:48-63; 13:1-17; 1 Corinteni 10:16-17; 11:23-30; Apocalipsa 3:20

17. Darurile și slujbele spirituale

Dumnezeu revarsă peste toți membrii bisericii Sale din orice vreme daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al oamenilor. Date prin intermediul Duhului Sfânt, care le împarte fiecărui membru după cum voiește, darurile asigură toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie biserica pentru a-și îndeplini funcțiile stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi, aceste daruri cuprind activități de slujire, precum credința, vindecarea, profeția, predicarea, predarea, administrarea, împăcarea, compasiunea, slujirea altruistă și binefacerea pentru ajutorarea și încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație, cea evanghelistică și de învățare a altora, lucrări necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea slujirii, pentru dezvoltarea bisericii spre maturitatea spirituală, precum și pentru realizarea unității în credință și în cunoașterea lui Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște administratori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de influența distructivă a doctrinei false, se dezvoltă printr-o creștere care este de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Faptele apostolilor 6:1-7; Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:7-11,27-28; Efeseni 4:8,11-16; 1 Timotei 3:1-13; 1 Petru 4:10-11

18. Darul profeției

Scripturile confirmă că unul dintre darurile Duhului Sfânt este profeția. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămășiței și noi credem că a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile ei vorbesc cu autoritate profetică și oferă bisericii mângâiere, călăuzire, instruire și îndreptare. De asemenea ele spun clar că Biblia este standardul după care trebuie verificate orice învățătură și orice experiență.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Ioel 2:28-29; Faptele apostolilor 2:14-21; Evrei 1:1-3; Apocalipsa 12:17; 19:10

19. Legea lui Dumnezeu

Marile principii ale legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci și exemplificate în viața lui Hristos. Ele exprimă iubirea lui Dumnezeu, voia și hotărârile Lui cu privire la comportamentul și relațiile umane și sunt obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și standardul după care se desfășoară judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidență păcatul și trezesc simțământul nevoii de un Mântuitor. Mântuirea este toată prin har și nu prin fapte, iar rodul ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat o stare de bine. Ea este dovada iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru semenii noștri. Ascultarea care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viața și întărește în acest fel mărturisirea creștină.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Exodul 20:1-17; Deuteronomul 28:1-14; Psalmii 19:7-14; 40:7-8; Matei 5:17-20; 22:36-40; Ioan 14:15; 15:7-10; Romani 8:3-4; Efeseni 2:8-10; Evrei 8:8-10; 1 Ioan 2:3; 5:3; Apocalipsa 12:17; 14:12

20. Sabatul

Creatorul plin de har, după cele șase zile ale creației, S-a odihnit în cea de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un memorial al creației. Porunca a patra a legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere păzirea acestui Sabat, ziua a șaptea, ca zi de odihnă, de închinare și slujire în armonie cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți credincioși. El este un simbol al răscumpărării noastre în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a viitorului nostru veșnic în împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului veșnic dintre Dumnezeu și poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus de soare până la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11; 31:13-17; Leviticul 23:32; Deuteronomul 5:12-15; Isaia 56:5-6; 58:13-14; Ezechiel 20:12,20; Matei 12:1-12; Marcu 1:32; Luca 4:16; Evrei 4:1-11

21. Administrarea creștină a vieții

Noi suntem administratorii lui Dumnezeu, care am primit de la El timp, oportunități, capacități și bunuri materiale, binecuvântările pământului și resursele lui. Suntem responsabili în fața Lui pentru buna lor folosire. Noi Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca proprietar prin slujirea cu devotament adusă Lui și semenilor noștri, prin dăruirea zecimii și prin oferirea de daruri pentru vestirea Evangheliei și pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea acestor resurse este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu, pentru creșterea în dragoste și pentru biruința asupra egoismului și lăcomiei. Administratorii se bucură de binecuvântările ce vin asupra altora, ca rezultat al credincioșiei lor.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 1:26-28; 2:15; 1 Cronici 29:14; Hagai 1:3-11; Maleahi 3:8-12; Matei 23:23; Romani 15:26-27; 1 Corinteni 9:9-14; 2 Corinteni 8:1-15; 9:7

22. Comportamentul creștin

Noi suntem chemați să fim un popor evlavios, care gândește, simte și acționează în armonie cu principiile Cerului în toate aspectele vieții personale și sociale. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi ne angajăm doar în acele activități care vor produce în viața noastră puritatea, sănătatea și bucuria manifestate în viața Domnului Hristos. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile noastre trebuie să atingă cele mai înalte standarde ale bunului-gust și frumuseții creștine. Deși recunoaștem că există diferențe culturale, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, modestă și de bun-gust, corespunzătoare persoanelor a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. De asemenea, înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să ne îngrijim într-un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă alimentație cu putință și să ne abținem de la alimentele necurate identificate în Sfintele Scripturi. Din moment ce băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a drogurilor și a narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abținem și de la consumarea lor. În schimb, trebuie să ne implicăm în tot ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care ne dorește să avem sănătate, bucurie și bunătate.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 7:2; Exodul 20:15; Leviticul 11:1-47; Psalmii 106:3; Romani 12:1-2; 1 Corinteni 6:19-20; 10:31; 2 Corinteni 6:14–7:1; 10:5; Efeseni 5:1-21; Filipeni 2:4; 4:8; 1 Timotei 2:9-10; Tit 2:11-12; 1 Petru 3:1-4; 1 Ioan 2:6; 3 Ioan 2

23. Căsătoria și familia

Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu, în Eden și confirmată de Isus ca o unire pe viață între un bărbat și o femeie într-o comuniune plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este încheiat atât cu Dumnezeu, cât și cu partenerul de viață și trebuie realizat numai între persoane ce împărtășesc aceeași credință. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea constituie structura acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia, apropierea și permanența relației dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț, Isus a spus că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția cazului de curvie, și se recăsătorește cu altcineva comite adulter. Deși e posibil ca în unele familii relațiile să fie departe de ideal, un bărbat și o femeie care se dedică cu totul unul celuilalt, în Hristos, prin căsătorie, pot ajunge la unitatea plină de iubire prin călăuzirea Duhului și îndrumarea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Un indiciu al mesajului Evangheliei din vremea sfârșitului este apelul la a ține familia cât mai unită. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii, încât aceștia să-L iubească și să-L asculte pe Domnul. Prin exemplul și prin cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că Hristos este un călăuzitor plin de dragoste, bunăvoință și grijă, dorind ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu, care include deopotrivă persoane căsătorite și necăsătorite.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Geneza 2:18-25; Exodul 20:12; Deuteronomul 6:5-9; Proverbele 22:6; Maleahi 4:5-6; Matei 5:31-32; 19:3-9,12; Marcu 10:11-12; Ioan 2:1-11; 1 Corinteni 7:7,10-11; 2 Corinteni 6:14; Efeseni 5:21-33; 6:1-4

24. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

În ceruri, există un Sanctuar – adevăratul tabernacul, ridicat nu de om, ci de Domnul. În el, Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția credincioșilor beneficiile jertfei Sale ispășitoare, aduse o dată pentru toți, pe cruce. La momentul înălțării Sale, El Și-a preluat funcția de Mare-Preot al nostru și Și-a început lucrarea de mijlocire, care a fost prezentată simbolic prin lucrarea marelui-preot în locul sfânt al sanctuarului de pe pământ. În anul 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2 300 de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare, care a fost prezentată simbolic prin lucrarea marelui-preot în locul preasfânt al sanctuarului de pe pământ. Aceasta este o lucrare a judecății de cercetare, care este o etapă a eliminării definitive a tuturor păcatelor, și a fost prezentată simbolic prin curățarea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua Ispășirii. În acel serviciu simbolic, sanctuarul era curățat cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile cerești sunt purificate prin sacrificiul desăvârșit al sângelui lui Isus. Judecata de cercetare le descoperă ființelor cerești care dintre cei morți dorm în Hristos și, astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus și, în El, prin urmare, sunt gata pentru strămutarea în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată justifică dreptatea lui Dumnezeu în salvarea celor care cred în Isus. Ea declară că cei care I-au rămas loiali lui Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a lui Hristos va marca încheierea timpului de probă al omenirii, înaintea celei de a doua veniri.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Leviticul 16; Numeri 14:34; Ezechiel 4:6; Daniel 7:9-27; 8:13-14; 9:24-27; Evrei 1:3; 2:16-17; 4:14-16; 8:1-5; 9:11-28; 10:19-22; Apocalipsa 8:3-5; 11:19; 14:6-7; 20:12; 14:12; 22:11-12

25. A doua venire a lui Hristos

A doua venire a lui Hristos este fericita nădejde a bisericii – marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi reală, personală, vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și, împreună cu neprihăniții cei vii, vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu situația actuală a lumii, arată faptul că venirea Domnului Hristos este aproape. Momentul exact al acestui eveniment n-a fost făcut cunoscut, de aceea suntem îndemnați să fim pregătiți în orice clipă.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Matei 24; Marcu 13; Luca 21; Ioan 14:1-3; Faptele apostolilor 1:9-11; 1 Corinteni 15:51-54; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 5:1-6; 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8; 2 Timotei 3:1-5; Tit 2:13; Evrei 9:28; Apocalipsa 1:7; 14:14-20; 19:11-21

26. Moartea și învierea

Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care este singurul nemuritor, le va da viață veșnică celor pe care îi va răscumpăra. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Hristos, care este viața noastră, va reveni, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și luați sus ca să-L întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va avea loc după o mie de ani.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Iov 19:25-27; Psalmii 146:3-4; Eclesiastul 9:5-6,10; Daniel 12:2,13; Isaia 25:8; Ioan 5:28-29; 11:11-14; Romani 6:23; 16; 1 Corinteni 15:51-54; Coloseni 3:4; 1 Tesaloniceni 4:13-17; 1 Timotei 6:15; Apocalipsa 20:1-10

27. Mileniul și sfârșitul păcatului

Mileniul reprezintă domnia de o mie de ani a lui Hristos cu sfinții Săi în ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi judecați; Pământul va fi cu totul pustiu, fără ființe umane vii care să-l locuiască, fiind ocupat numai de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Hristos cu sfinții Săi și cetatea cea sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și cu îngerii lui, vor înconjura cetatea; dar va coborî foc de la Dumnezeu care-i va arde și va curăța pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.

Textele biblice pe care ne bazăm:

Ieremia 4:23-26; Ezechiel 28:18-19; Maleahi 4:1; 1 Corinteni 6:2-3; Apocalipsa 20; 21:1-5

28. Noul Pământ

Pe Noul Pământ, unde va domni neprihănirea, Dumnezeu le va oferi o casă eternă celor răscumpărați și un mediu perfect pentru a trăi veșnic, a iubi, a se bucura și a învăța în prezența Lui. Aici Dumnezeu Însuși va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, cu viață și fără viață, vor declara că Dumnezeu este dragoste, iar El va domni veșnic. Amin!

Textele biblice pe care ne bazăm:

Isaia 35; 65:17-25; Matei 5:5; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 11:15; 21:1-7; 22:1-5